Demisec

te-am iubit în fulgi de nea,

în primul ghiocel aievea pur

și muguri împreună am privit cum cresc

rugându-se la Tatăl Cel Ceresc.

la strâns de viorele te-am purtat

și neînchipuit de straniu, în suflet mi-a săltat,

imboldul veșniciei de care am uitat.

mi-aduc aminte ca de-un vis frumos

când flori de liliacul în păr eu îți puneam,

iar mii de ori cu trandafiri te dezmierdam.

a fost un vis ce n-am crezut că va dispare,

pierdut în freamătul concretului.

și astăzi iar mă văd mergând agale,

înrăit de tainele Secretuli

stigmatizat de maturitatea infantilă

încerc acum să înfloresc,

și te mai caut!

te mai astept!