am vrut...

În cămara sufletului

Stă negarea trupului.

Răstignit de dor sublim

Pentru buze reci şi supte,

Încercam, noi, să găsim,

Multe vise ne`ntrerupte.

Rătăceam cu ea prin vânt,

Spulberând cu`al meu cuvânt

Flori de rouă clară

Din călduţe seri de vară.

Emblematic

Emblematic stai la soare,

ca o frunză de cicoare,

răzvrătită şi aridă, uscăţivă şi perfidă

Fugi acum de duhul plin, cultivat doar cu pelin,

răsărit in seara mută, în a ta minte nalucă...

Cum treceam tot mai la vale, se zărea doar ceaţă mare,

şi-am văzut cum totul arde, arde ceaţa şi lumina

făurind în vis minunea.