te-am iubit în fulgi de nea,
în primul ghiocel aievea pur
și muguri împreună am privit cum cresc
rugându-se la Tatăl Cel Ceresc.
la strâns de viorele te-am purtat
și neînchipuit de straniu, în suflet mi-a săltat,
imboldul veșniciei de care am uitat.
mi-aduc aminte ca de-un vis frumos
când flori de liliacul în păr eu îți puneam,
iar mii de ori cu trandafiri te dezmierdam.
a fost un vis ce n-am crezut că va dispare,
pierdut în freamătul concretului.
și astăzi iar mă văd mergând agale,
înrăit de tainele Secretuli
stigmatizat de maturitatea infantilă
încerc acum să înfloresc,
și te mai caut!
te mai astept!
