Incoerent ca un dement,
Se-ascunde-n mine un gând latent,
Un gând ce vrea să mă dezbrace,
Să mă transforme-n gentleman la patru ace.
Dar cum să dau crezare lui !?
Când mă înmoi în afazie timpurie
Și mă îndrept umbrit de cerul timpului,
Spre cel mai ezoteric caz de nbunie.
Mi-e teamă să mai fiu acum supus,
Acelui lucru spus,
Cândva, din încăpățânare sufletească
Ce sper să nu mă nimicească.
