Emblematic stai la soare,
ca o frunză de cicoare,
răzvrătită şi aridă, uscăţivă şi perfidă
Fugi acum de duhul plin, cultivat doar cu pelin,
răsărit in seara mută, în a ta minte nalucă...
Cum treceam tot mai la vale, se zărea doar ceaţă mare,
şi-am văzut cum totul arde, arde ceaţa şi lumina
făurind în vis minunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu