hmm...

Bine, bine, dar si eu?!

Mii de flori de catifea stau cuminti in hol la ea
Cu parfum de roze fine striga dorul dupa tine.

Iar in camera pe dreapta face jogging inteleapta,
Fata buna si desteapta joaca poker cu Miss Soarta.
Si se da, se tine tare, dar cand-colo cine-apare.
Ia ghiciti...

- Miss Intamplare!


Intamplare, Intamplare, dar ce cauti dumitale?!
Vrei sa furi, a mea inima haina si sa crezi ca esti divina?!
- Eu nu-s hoata, nici n-ascund, cum ca dorul mi-i profund.
Dar sa stii ca n-am venit, ca sa ma marit!

Sa-nteleg ca am gresit cand ti-am zis ca te-am iubit?
- De iubit, tu ma iubesti, da-s satula de povesti
Vreau senzatii si... mai multe...
Tu esti simplu, eu complic, dar sa stii ca-mi placi un pic.

Bine, bine, dar si eu?!

simplu

 O, tu, Mireasa a sufletului meu ce dainui in tacere
Mi-aduc aminte cum zambetu-ti zglobiu si plin de miere,
In orice noapte tumultoasa zidita din durere,
Un strop din tine, primeam ca mangaiere.

Orbit de vraja unui inger intunecat,
Hipnotizat de umerii tai goi ce stau cuminti la mine-n pat,
Am fost un prost s-astept sa-mi dai ce nimeni nu mi-a dat,
E doar un lucru simplu si binecuvantat.

ps

A mai trecut un timp

Și încă unul va mai trece

Obrazu-mi este aspru, iar buza mi-e cam rece.

A mai rămas doar pixul; aleargă cu viteză

Să nu-l ajungă timpul cel trecut

Ce macină întruchiparea mea din lut.

Mândro, mândro

Mândro, mândro, vrei nu vrei
Un inel şi doi cercei,
Dă-mi să-ţi sărut ochii tăi;
De vrei roche de mireasă
Cingătoare de mătase,
Părul să-ţi încurc mă lasă;
De beteală o cunună
Vrei pe fruntea ta cea jună,
Dă-mi o gură, numai una!
Iar de vrei un bărbăţel
Să-l iubeşti, să crezi în el,
Nu-l căta — că iacătă-l!
                         [De Mihai Eminescu]

Demisec

te-am iubit în fulgi de nea,

în primul ghiocel aievea pur

și muguri împreună am privit cum cresc

rugându-se la Tatăl Cel Ceresc.

la strâns de viorele te-am purtat

și neînchipuit de straniu, în suflet mi-a săltat,

imboldul veșniciei de care am uitat.

mi-aduc aminte ca de-un vis frumos

când flori de liliacul în păr eu îți puneam,

iar mii de ori cu trandafiri te dezmierdam.

a fost un vis ce n-am crezut că va dispare,

pierdut în freamătul concretului.

și astăzi iar mă văd mergând agale,

înrăit de tainele Secretuli

stigmatizat de maturitatea infantilă

încerc acum să înfloresc,

și te mai caut!

te mai astept!

Latent

Incoerent ca un dement,

Se-ascunde-n mine un gând latent,

Un gând ce vrea să mă dezbrace,

Să mă transforme-n gentleman la patru ace.

Dar cum să dau crezare lui !?

Când mă înmoi în afazie timpurie

Și mă îndrept umbrit de cerul timpului,

Spre cel mai ezoteric caz de nbunie.

Mi-e teamă să mai fiu acum supus,

Acelui lucru spus,

Cândva, din încăpățânare sufletească

Ce sper să nu mă nimicească.

analiză

un ascuțiș îți mângâie buza de sus
ai cataractă de gradul IV și lumina ți se zbate în vidul agoniei
gândurile ți-au intrat în putrefacție de când nu le mai știu
umărul drept nu mai are aripi de catifea
iar zâmbetul, zâmbetul nu mă mai știe.
ai cretzut că poți zbura fară să plutești
și ai ajuns să ai coronarienele atrofiate
iar acum ai nevoie de respirație gură la gură,
dar, buza de sus, buza de sus nu te mai știe.